duminică, 11 mai 2008
Diverse
sâmbătă, 10 mai 2008
Atelier
Din lumea celor care doar cuvanta
V-ati nimerit pe-acest pamant,
Cu voia sortii cea mai crunta
Ati profanat tot ce-a fost sfant.
E neamul meu si tara mea
Cu strai, cu limba si cu tot
Iar voi ar trebui sa va-nchinati la ea
Si nu trufasi doar sa va bateti joc.
Pe limba vostra vom pieri
Ca ne-ati vandut ca hotii
Iar dreptul nostru-i de-a muri
Crestini natangi fiind cu totii.
E tara mea si neamul meu
Dar voua ce va pasa?
Ce stiti voi cat e de greu
Sa vezi cum toate mor iar tu ramai in viata?
Atelier
Dumnezeu , oricare ar fi el , imi este martor ca am iubit cartile si ca viata mea se concentreaza inca , din nefericire , in jurul nucleului constituit de acestea ; cartile reprezinta forma de manifestare a cunoasterii iar daca aceasta forma este numita oricum altcumva, fondul ei nu va fi alterat. Le-am iubit insa doar pana in primul moment in care mi-am insusit pe deplin arta de a citi o carte. Atunci am inteles care era rolul meu in universul creat parte cu parte de contextul fictional al fiecarei scrieri pe care mi-o insusisem incepand de la cele mai nevinovate basme si terminand cu cele mai sofisticate romane. Nu cred ca in acel moment eram pregatit sa accept rolul iar socul pe care l-am suferit s-a datorat in totalitate faptului cand am realizat ca imi fusese atribuit in modul cel mai totalitar cu putinta iar calea de intoarcere exista, insa ferecata intr-un mod ce depasea cu mult puterile mele fizice si spirituale. Am inteles ca reprezint fructul rezultat din sinteza tuturor semintelor sadite in cartile pe care pana in urma cu cateva momente le citeam doar exclusiv pentru placere ; reflectand apoi la conditita mea umana, din toate punctele de vedere , m-am resemnat in cele din urma cand am ajuns la concluzia ca, de fapt, orice om reprezinta un fruct rezultat al unei seminte provenite indiferent de unde atata timp cat rodul ei se supune ordinii universale. M-am linistit si imediat dupa, mi-am reluat viata asa cum obisnuiam sa mi-o traiesc si inainte. In nimicnicia si trufia mea , pe deplin convins ca am rationat corect si pe deplin , am omis un lucru : da, fiecare om in parte reprezentam un fruct , un simbol al creatiei sau n-are importanta cum il numim, insa doar cei ce realizeaza acest lucru au responsabilitatea de a intretine , fara cranctire sau compromis , puterea Fortei Creatoare in toate formele ei de manifestare.Cumplita povara !